Tablou din ciocolata dupa versurile Pontice

Stiati ca?

PUBLIUS OVIDIUS NASO

Publius Ovidius Naso s-a nascut pe 20 martie, anul 43 i.e.n la Sulmona, in Italia.
In anul 2009 s-au implinit 2000 de ani de la Exilul poetului latin Publius Ovidius
Naso, la Tomis, Constanta de astazi, pe atunci considerat cel mai indepartat colt al imperiului
roman, veche colonie greaca fondata pe la jumatatea veacului al VIII-lea i.e.n, de colonistii
veniti din Milet. In toamna anului 8.e.n., poetul a fost nevoit sa plece la Tomis, unde a ajuns la
inceputul primaverii anului urmator si a murit aici probabil in anul 18 e.n., in primavara acelui
an poetul era inca in viata, asa cum rezulta din lucrarea Fasti.
Cercetatorii moderni au ajuns la concluzia ca pricina surghiunului a fost de ordin
politic, o greseala (error) pe care poetul o recunoaste dar despre care, nici el, nici
contemporanii, nici urmasii sai nu spun nimic, deci nu poezia erotica (carmen), cum se
cunoaste, ar fi provocat pedepsirea.

EPISTOLELE DIN EXIL-TRISTELE SI PONTICELE

In ultimii zece ani de viata, Ovidius scrie la Tomis, marea sa capodopera Epistolele
din exil: Tristele (structurale in cinci carti de elegii) si Ponticele (exprimate in patru carti de
scrisori), in care deplange trista sa soarta.
“Ce are glia tarii? Un fel de farmec sfant,
Ca n-o putem de-a pururi uita, nici in
mormant?
Ce bine e acasa, aici e frig cumplit!
Barbarul totusi fuge de-acasa-n frigul scit!

Priveghetoarea-n cusca de-ar tine-o maini                         
de zei,                                                                                        
Ea se va zbate pururi sa zboare-n codrii
ei!”                                          (Ponticele, I, 3)

                                        Dupa aceste versuri m-am inspirat in realizarea

                                        tabloului de ciocolata, ce a fost expus in

                                       Aula Facultatii Ovidius din Constanta, impreuna cu

                                       celelalte lucrari pe aceasta tema.

Datorita marelui sau talent Ovidius este capabil sa utilizeze in versuri descrierile
plastice cromatice, precise, imagini pitoresti, care infatiseaza multe aspecte ale ambiantei
poetului la Tomis. Intalnim tablouri si portrete, in care din cateva trasaturi, ne sunt infatisate
privelistea iernii tomitane, a primaverii, a calatoriei pe mare sau portrete ale getilor facute,
“dupa natura”, “dupa model viu”.
Imaginea getilor si a peisajului de iarna
“... traiesc ingramaditi,
Si greci in tara asta, si geti nedomoliti,
Dar getii cei razvoinici ca grecii sunt mai
multi
Necontenit pe-aicea cu spaima sa asculti
Pe drumurile pline cum trec si vin din zari,
Foiesc, foiesc pe drumuri sarmati si geti
calari,
Si cred ca nici o mana straina n-a umblat,
Nu le-a taiat din plete si nici din barbi
vreodat”;
Si-nfig usor cu dreapta, far-a clipi macar,
Cutitul ce si-l poarta la sold orice barbar.”
Nici legea n-o respecta cu firea lor de lup!
Aici dreptatea zace sub pumnul lor
gemand!
Aici dreptatea piere sub spadele sunand!
“Abia se vad la fata atat sunt de pletosi!
Se-mbraca-n piei de fiare si-n cioarecii
parosi!
Al lor obraz intr-una le e acoperit,
E aparat de geruri, de parul lung, zburlit!”
(Tristele, elegia a VII-a)
“Sub Ursa Borealul cand bate, crunt
latrand,
Sa vezi atunci barbarul cu viscolul
luptand!
Zapezile pe campuri raman neincetat.
Nici soarele, nici ploaia nu le topesc
vreodat”!
Zapada noua cade- cea veche nu se ia:
Din doua ierni zapada pe-aici putem
vedea!
Acoperisuri smulge nepotolitul vant
Si turnuri Acvilonul doboara pe pamant!”
Barbarii-mbraca cioareci: sub frigungrozitor
Se vede din cojoace, abia obrazul lor!
Au turturii de gheata din plete, clopotei!
Le pune promoroaca in aspre barbi
scântei!”
“De ger, pe aicea vinul ingheata in ulcior!
Solidul vin barbarii il sfarma-n dintii lor.”
Si raurile ingheata cand iarna cade grea:
Barbarii doar din copca scot apa ca sa
bea!”
Pe unde doar corabii treceau, e drumul
lat,
De se aud pe gheata copitele cum bat,
Si vin, si vin in cete, barbari infricosati,
Si vin in care trase de boii lor sarmati!
Cand ingheata marea si Istrul, cand zapezi
Se-ntind pe tot cuprinsul, barbari pornesc
gramezi,
Pe iutii cai, si-arunca cumplitele sageti,
Si-i cotropesc barbarii pe pamantenii geti.
E glia pustiita, caci pamantenii fug!
Le iau barbarii painea si vita de la jug!
Le iau pana si carul ce scartaie neuns,
Si tot ce-aduna getul sarman, si nu-i
deajuns!”
(Tristele, elegia a VII-a)
Imaginea Cetatii Tomis, cetatea se afla
pe o colina inconjurata de un zid scund
“...Nu-ti da-n viata crez,
Coliba-nconjurata de scundul meterez!
Cand nu te-astepti, dusmanii ca-n stoluri
adunati,
Abia de-i vezi, si pleaca de prada
incarcati..”
“... Adeseori pe strada ne-ngramadesc din
plin
Sageti inveninate ce peste ziduri vin...”
Imaginea Portului Tomis
“Corabii dintre sloiuri de cand nu s-au
urnit?
Lopeti nu mai despica noianul impietrit!”
Imaginea Marii Negre
“Si am vazut oglinda imensei negre mari,
Sub gheata nesfarsita cuprinsa pana-n
zari!
Ingheata pana-n zare tot pontul Euxin;
Nu se mai zvarle-n aer salbatecul delfin!”
(Elegia a X-a)
Imaginea pastorului get
“Cu coiful pus, pastorul din nai ii zice
arar,
Si oilen-au groaza de lup, ci de talhar!”
Imaginea femeilor
“Ulciorul plin cu apa il duc pe capul lor.”
Imaginea campiilor. Lipsa livezilor, a
poamelor si a vitei de vie
“Oriunde –ntorci privirea, stapan pe
campuri nu-i:
Intinde spatii vaste ogorul nimanui.”
“Si arborii acuma mustiti de seve sunt:
Dar toate sunt departe de-al getilor
pamant!”
(Elegia a XII –a)
“Nu stau pe vita struguri pietrosi si buni
de prazi,
Nu clocoteste mustul imbatator prin cazi,
Si nu se afla poame!...”
(Elegia a X-a)
Imaginea lui Ovidius gata sa se apuce
de munca pamantului
“Ar vrea, aici, pribeagul un petec de
pamant,
Ori sprijinit in bata, in zilele adanci,
Sa pasca oi sau capre suite sus pe stanci!
O, ca sa-mi uit durerea si multele nevoi,
As vrea-n curbate juguri sa mân si getici
boi,
as invata anume cuvinte din belsug
Cu care ei se-ndeamna cand trag din greu
la plug;
As arunca samanta pe campul rascolit,
Tinand de coarne plugul in glie potrivit;
Gradina mea plivindu-mi, sunt gata sa
asud,
Si cand va fi –nsetata din plin belsug s-o
ud,
Dar nu e cu putinta, caci ma despart in van
Abia un zid si-o poarta inchisa, de
dusman!”
Imaginea legendarei Medeea care si-a
ucis fratele, originea cetatii Tomis
“... Coloni de la Milet,
Venind, zidit-au case grecesti la Pontul
get.”
“De atunci se cheama Tomis acest pamant
pierdut,
In amintirea crimei ce-aici s-a petrecut”
(Elegia a IX-a)
Imaginea lui Ovidius, trecut de 50 de
ani, gata sa lupte cu sabia
“Insfac acuma spada si arcu-n ceasul
crunt,
Si imi apas si coiful pe parul meu carunt!
Alarma cum se-aude, sunt gata la atac!
De spaima clipei tremur cand armele
insfac!
Cumplit, navalitorii la batalie vin!
Si-asa cum prinde lupul de langa ferituri
Mioara, si-o trânteste prin campuri si
paduri,
Asa e dus departe, spre ce ii este scris,
Nenorocitul care e prins in camp deschis!”
Imaginea de simpatie pe care o purtau
tomitanii lui Ovidius
“De-aceea, tomitanii, parca as fi de-al lor,
Doar ei imi pot fi martori ca-mi dau si
ajutor!
Ei vor sa plec, fiindca ma vad prin cate
mân,
dar de-i intrtebi, ar spune la dansii sa
raman!”
Imaginea de admiratie a Tomisului de
catre Ovidius
“Si Tomisul acesta imi este drag si sfant,
De cand eu parasit-am al patriei pamant!”

BIBLIOGRAFIE

Publius Ovidius Naso, Epistolele din exil, traducere Eusebiu Camilar,
Editura pentru literatura, 1966

Conf. univ. dr. Daniela Turcanu-Carutiu
Data: 4 martie 2010

Mesaj catre toti prietenii nostri profesionisti si iubitori de arta:

Cu o parte dintre voi am vorbit, cu o parte am sa vorbesc cand ne vom cunoaste, dar retineti un lucru esential, cand aveti o comanda cautati povestea clientului si incercati sa o transpuneti intr-o balada dulce. V-am pus la dispozitie toate versurile de mai sus pentru a va da posibilitatea sa faceti un exercitiu de imaginatie. Acesta va va fi de folos in concursurile natinale si internationale.

Pentru cei cu care am discutat despre prelucrarea zaharului la rece va prezint mai jos cateva fotografii, va doresc succes in activitatea voastra si sa auzim numai de bine.